În anii "70, când disco-ul încă era în stare de proiect sau nici măcar, se pregătea, în paralel, o altă (r)evoluție. Se nășteau primii DJ, dintre cei care nu s-au mulțumit să pună muzică la radio și au început să mixeze melodiile. Prin cartierele negre din SUA, moda a prins, iar oamenii coborau în fața blocului cu două pick-up-uri și puneau muzică într-un stil care s-a consacrat rapid . Apăreau primii DJ - disk-jockey.
Asemănarea cu un jockey nu e deloc forțată: muzica e un animal sălbatic, oricine ar cântă-o. Dacă ai pretenția să o îmblânzești, să adaugi fiecărui autor nuanțe, ritmuri și beat-uri care nu au fost incluse în proiectul inițial, va trebui să faci o treabă atât de bună, încât nimeni să nu conteste valoarea mixajului. În caz contrar, te trezești definitiv șters de pe lista DJ-lor.
Francis Grasso, Hippie Torrales, Arthur Baker, Jeff Dexter, Kool Herk sau Bob Casey - aceștia sunt cei care au pus bazele noului stil de a asculta muzică. Bob Casey, unul dintre cei mai vechi DJ, se întorsese de curând din Vietnam, unde relaxa soldații dimineața cu Jimi Hendrix la ”Good Morning, Vietnam". A rezistat aproape doi ani la NBC, apoi s-a întors la vechea sa pasiune - cluburile. A inventat orga de lumini care se schimbau în funcție de sunetele emise pe înalte, medii și bași, apoi a instalat cele mai tari sisteme de sunet din SUA: 3.500 de wați pe 16 boxe Bose. Atunci s-a produs primul declic: Bobby DJ, cel care punea muzică pentru acest sistem, s-a jucat într-o seară cu acul de la pick-up, iar vibrațiile transmise către difuzoare l-au încântat pe Bob Casey, care a trecut la dezvoltarea acestui sunet și la convertirea lui într-un nou stil. Însă abia în 1986, la concursul deja tradițional DMC (Disco Mixing Competition), un DJ, Cut Master Swift, a făcut primul scratch: acea mișcare de "frecat discul" din care se obțin cele mai ciudate și spectaculoase sunete. Restul e istorie. Iar istoria o găsiți, cel mai bine, în "Scratch - The Movie", un "hip-hop black film" care vă spune tot ce vreți să știți despre istoria și isteria DJ.
Ce fel de DJ ai vrea să fii?
DJ-ul elementar este prietenul pe care-l lași să pună muzică la tine la petrecere, deși poate nici nu știe că "operațiunea" se numește DJ-ală. În cluburi, unii dintre cei care se ocupă de ordinea melodiilor refuză să li se spună DJ. Ei sunt "oamenii care pun muzică și atât", deși alegerea muzicii pentru un club, mai ales unul cu specific (rock, hip-hop, house, rave etc.), este o adevărată filozofie, deși dj-ing-ul se reduce la a calcula "fade"-urile dintr-o melodie în alta, astfel încât să se obțină efectul scontat. Un asemenea om trebuie, mai presus de orice, să aibă cunoștințe de muzică extrem de vaste și să știe muzica pe care urmează să o pună "la notă".
Alți DJ intuiesc în melodii ritmuri, note sau beat-uri comune ori complementare și reușesc să le mixeze astfel încât să facă melodiile să curgă natural. Sunt, de obicei, DJ care au o șansa să se afirme în cluburi fără pretenții de "elită" în muzica practicată, dar mai ales în radio (așa-numiții DJ comerciali). Urmează DJ-ii care iau o melodie, o descompun, o întorc pe toate părțile, îi adaugă sunete, ritmuri, scratch-uri, o rearanjează și obțin un mix. Există zeci de variante mixate pentru fiecare hit de pe piață. Dezavantajul, în ochii profesioniștilor, este că o asemenea ocupație tinde să reducă din "trăire" deoarece majoritatea mixajelor sunt aduse de acasă, pe discul pe care au fost înregistrate, iar interacțiunea DJ-ului cu muzica se reduce spre zero. Acest stil se practică cel mai des în zona clubbing/rave/house.
Cireașa de pe tort rămâne rezervată DJ-lor din hip-hop. În fond, se spune că DJ-ii au inventat hip-hop-ul, și mulți amatori ai genului nu se sfiesc să recunoască. Aici există tot: mix, scratch, compus muzică, suprapus instrumente, sunt formații în care fiecare membru lucrează doar "la platane", fiecare "construind" un instrument. Sunt cei care visează să ajungă într-o zi nu neapărat celebri sau bogați, dar măcar la fel de buni ca Afrika Bambaataa, X-Ecutioners, Gang Starr, Mix Meister Mike,
DJ Qbert sau Diluted Peoples.
Ca să te faci DJ nu-ți trebuie decât două pick-up-uri, o pereche de căști și un mixer. Dacă alegi scule ieftine, pentru ținut acasă, poți să le iei pe toate la 200 de euro. Adică un Numark de plastic care, dus într-un club, te doboară cu microfoniile, distorsiunile și vibrațiile pe care le aruncă spre boxe. La 500 de euro, se poate lua un set relativ slab, dar nu chiar ca Numark-ul, de Loop-uri, inclusiv mixer și căști. O pereche de căști bune poate varia între 50 și 220 de euro, dar una fără pretenții se poate găsi și cu un milion de lei prin magazinele românești. Totuși, dacă spui Numark, trebuie, de asemenea, să recunoști că au și scule de vârf, printre care și noul CDX, primul instrument la care CD-urile pot fi învârtite și frecate ca discurile de vinil. Vârful de tehnologie este reprezentat de sculele pe care s-a inventat totul și care au suferit modificări minime în cei aproape 30 de ani de existență - Technics-urile -, ajunse la variantele ȘL 1200 (argintiu) și ȘL 1210 (negru), ambele începând de la 500 de euro/pick-up. Aceste pick-up-uri au inventat noua muzică și vor trăi cât va trăi și hip-hop-ul. Evident, peste toate se ridică sculele ce au plăci de marmură pentru amortizarea vibrațiilor, instrumente care, comparate cu Rolls-Royce-urile Technics, ar reprezenta un soi de navă extraterestră din constelația Lebedei. Se vând la peste 15.000 de euro, dar sunt "scule de fițe", nu neapărat pentru a fi exploatate nemilos ca să faci muzică.
Faibox - Sub Pământ SRL, varianta autohtonă
Ziua este Mihai Ciupitu și jonglează cu circuite integrate la Depozitul de Calculatoare. Noaptea, la fel ca șeful lui și ca viitorul său coleg, jonglează cu discuri. Este unul dintre cei mai apreciați DJ din România, dar rămâne doar o "delicatesă" pentru cunoscători. A investit sute și sute de euro în scule de top (Vestax) și este îndrăgostit de mixerul său, pe care promite să-l păstreze în vitrină dacă va veni (improbabil) o vreme în care va trebui să-l schimbe. O parte din bani i-a recuperat mergând în turneu cu Loredana unde "să pui scratch-uri pe tipul ăla de muzică veche sau populară părea inițial ciudat, dar a fost o experiență plăcută și interesantă". Mai încinge cântări prin cluburi din țară și prin București (B52, Underworld, The Spot etc.).
Cosac - esența rockului
Cosac (nu Kozak sau Cosak, cum au scris unele ziare) este o poreclă pe care a căpătat-o pe vremea când lucra manual haine de piele. A ajuns la muzică mai degrabă datorită destinului decât vreunei pasiuni. Iubea muzica, pusese muzică la petreceri toată viață, dar nu se gândea, până prin "97-"99, că va trăi din altceva decât din colaborarile din tâmplărie și construcții sau din micul artizanat de pielărie. Azi, Cosac este "dementul" care a însuflețit Vama Veche ani la rând (mai puțin în acest an), deși ieșea mereu în pierdere. Dacă aude o notă sau un acord, știe ce melodie ar fi trebuit să fie înainte și ce merită să intre după. A refuzat slujbe la radio sau prin baruri, ca să rămână parte din cel mai curajos proiect rock din București, barul The Jack. Barul se confundă cu muzica ascultată acolo, muzica e Cosac, drept care mulți dintre clienții fideli au ajuns să spună "Cosac e The Jack".
Freaka Da Disk - model de succes
A devenit pasionat să frece discuri prin 1994, când i-a atras atenția o bucată din Public Enemy și s-a mirat de unde apar sunetele acelea ciudate, fără sursă identificabilă. "Știam că se cântă la clarinet, la tobe, la chitară, nu știam că se cântă și la discuri". Cu un trecut de electronist, și-a construit primul mixer într-o cutie de viteze de Dacie, la vremea aceea fabricată din plasic alb, și s-a apucat, cu un fader primitiv, să imite scratch-uri. Azi este cel mai cunoscut învârtitor de platane din România, după zecile de lovituri date alături de Paraziții. Face ce-i place, câștigă bine și începe să-l deranjeze că este recunoscut și acostat pe stradă. Rămâne modest și spune că pe piață sunt destui DJ-i mai buni decât el, dar care au rămas în underground.
